Pentru a asigura pisicii o viata lunga si o sanatate durabila este
 necesar ca alimentatia sa sa indeplineasca cerintele individuale, in
 functie de varsta si de starea fiziologica. Aceasta inseamna ca ratia
 trebuie sa varieze cantitativ, dar si calitativ, pe masura ce animalul
 creste, inainteaza in varsta si apoi imbatraneste.
 
 	  Alimentatia corespunzatoare
 a pisicii poate fi asigurata de
 catre proprietar atunci cand
 acesta cunoaste necesitatile si
 obiceiurile ei alimentare.
 Pisica este un animal carnivor,
 care are exigente nutritionale
 deosebite, greu de asigurat
 printr-un regim omnivor. Spre
 deosebire de pisici, cainele
 este mult mai bine a-daptat la
 alimentatia si la stilul de viata uman.
 	  Fiind la origine animale din desert, pisicile consuma putina apa si sunt
 predispuse mai mult decat cainii la deshidratare, in timpul perioadelor de
 boala (tulburari gastro-intestinale, urinare, respiratorii, febra), pisica nu
 isi ajusteaza corespunzator consumul de apa si deshidratarea devine o
 amenintare serioasa, in plus, productia urinara este in cantitate redusa 
 (multe pisici urineaza o singura data in 24 de ore), iar urina este foarte
 concentrata. Trebuie, deci, incurajat consumul de apa. Pisica trebuie sa
 aiba la dispozitie in permanenta apa proaspata, curata, in mai multe vase,
 de preferinta de inox sau ceramice. Din a-celasi motiv, nu se recomanda
 trecerea brusca de la alimentatia umeda la hrana uscata.
 	  In ceea ce priveste preferintele alimentare, pisica isi selecteaza hrana
 dupa miros; textura si marimea bucatilor joaca de asemenea un rol important,
 iar culoarea alimentelor nu influenteaza consumul, in general, pisicile sunt
 mai putin atrase de dulciuri decat cainii. Intoleranta fata de lactoza din
 laptele dulce este mai des intalnita decat la caine, iar glucidele
 neprelucrate termic pot produce indigestii.
 	  La varsta de 5-7 saptamani se fixeaza preferintele alimentare, pe care
 pisica le pastreaza intreaga viata. Este important sa oferim pisoilor o hrana
 variata si corespunzatoare varstei, in mod normal, puiul este intarcat de
 mama, care ii ofera hrana ei preferata. De aceea, obiceiurile alimentare se
 mostenesc de la o generatie la alta.
 	  Din cauza rezistentei pe care pisicile o au de obicei in fata unui
 aliment nou - care poate duce pana la autoinfometare, epuizarea organismului
 si lipidoza hepatica, de multe ori fatala daca nu este tratata la timp -
 tranzitia de la un aliment la altul se face treptat. Se inlocuieste gradat
 pana la un sfert de portie pe saptamana, in asa fel incat schimbarea
 alimentatiei sa se faca intr-o luna.
 	  Spre deosebire de caine, pisica mananca putin si des, atat ziua cat si
 noaptea, si prefera variatia alimentara (cainele poate consuma acelasi fel de
 mancare ani de zile, fara sa se plictiseasca).
 	  Necesitatile proteice ale pisicilor sunt mai mari decat ale cainilor, de
 aceea hrana industriala pentru caini nu este potrivita pentru acestea.
 Proteinele de o-rigine animala preferate de pisici sunt: carnea de pui, peste,
 vita, organe, smantana, ou, lapte. Este bine ca organele si carnea sa nu fie
 preparate termic in exces, pentru ca isi pierd valoarea nutritiva. Oasele de
 pui fierte trebuie excluse din alimentatie, pentru ca pisicile nu pot digera
 colagenul modificat termic. Ficatul crud poate avea efect laxativ, iar
 consumul de ficat pe perioade lungi produce hipervitaminoza A, manifestata
 prin episoade hemoragice si leziuni cutanate. Pestele crud contine
 antivitamina B l, astfel incat alimentatia indelungata cu peste crud are
 efecte toxice.
 	  Pe langa proteine, este bine ca ratia zilnica sa contina grasimi de
 origine animala, precum si fibre, asigurate de cereale si de legume.
 	  Hrana industriala este o hrana completa, echilibrata, existenta atat
 sub forma umeda, cat si uscata. Este foarte important ca unei pisici hranite
 exclusiv cu mancare industriala uscata sa nu-i lipseasca apa proaspata.
 	  Hrana uscata prezinta avantajul ca se poate adapta usor la necesitatile
 variate ale pisicii in cursul unei vieti, si este si un adjuvant important
 in cazul unor afectiuni cronice (urolitiaza, insuficienta renala, hepatica,
 tulburari digestive, diabet, piele sensibila etc).
 
 	        dr. Gabriela Georgescu (revista PISICA nr.49 martie 2005)