Contrastul net intre extremitatile de culoare
inchisa si corpul de culoare deschisa este
dintotdeauna legat de Siameza, o pisica zvelta
cu parul scurt. La Birmaneza acest colorit
se potriveste, totusi, cu aspectul sau impunator
si cu parul lung si moale, la care se adauga
semnul ca de noblete al manusilor de un alb
imaculat de la toate cele patru labe, in deplin
acord cu aspectul sau maiestuos, Pisica Sacra
a Birmaniei are un caracter bland si linistit.
ISTORIE si LEGENDE. Conform unei
legende, rasa descinde dintr-o veche
populatie de pisici sacre, gazduite in templul
khmer de la Lao-Tsunin. In timpul unui atac
asupra templului, marele preot Kittah Mun-Ha
a fost ranit mortal de un bandit. Pisica sa
Birmaneza seal tabby
credincioasa, Sinh, s-a asezat pe trupul muribundului, indreptandu-si privirea
catre divinitatea ocrotitoare a templului, zeita care guverneaza asupra
migratiei sufletelor, Tsun-Kyan-Kse, infatisata intr-o statuie aurita cu
ochii din safire. Pe cand pisica privea fix statuia zeitei, blana sa a
devenit aurie, ochii albastri si, cand s-a indreptat spre usa templului,
labele sale s-au colorat in maro, cu exceptia degetelor care atingeau trupul
preotului si care au ramas alb-imaculat. Indemnati de privirea pisicii,
calugarii s-au repezit sa inchida usile grele de bronz ale templului,
salvandu-se astfel de la jaf si distrugere. Sinh nu si-a parasit stapanul si
a murit la sapte zile dupa el. Cand calugarii s-au adunat in fata statuii
zeitei pentru a-l alege pe succesorul lui Mun-Ha, au vazut alergand catre ei
toate pisicile din templu, transformate toate aidoma lui Sinh.
ISTORIE MODERNA. Pisica Sacra a
Birmaniei apare pentru prima data in Europa
in anul 1919, cand miliardarul american
Cornelius Vanderbilt cumpara o pereche cu
ocazia unei croaziere in marile orientale,
platind pe ea o mica avere. Masculul nu
rezista calatoriei, dar femela, Sita, era
gestanta si a fatat la Nisa, in Franta.
Acesti pisoi sunt stramosii rasei in Occident.
Conform altor surse, Birmaneza ar fi mai
degraba rezultatul unui proiect de selectie
initiat de un grup de crescatori francezi
in anii '20. Rasa este inscrisa in Cartea
de Origini Franceza inca din anul 1925, dar
nu mai exista alte informatii despre ea pana
in anii '30, cand principesa de Hohenhole
cumpara un exemplar din aceasta rasa la Birmano seal tortie point
expozitia de pisici de la Paris, platind peste trei
mii de franci, in anul 1945, in Franta, nu era inscrisa decat o singura
pereche si probabil ca din aceste doua pisici provin toate exemplarele
Birmaneze din Occident. Birmaneza ajunge in Marea Britanie in anul 1960,
fiind recunoscuta in anul 1966; dupa un an, este recunoscuta si in Statele
Unite.
STANDARDUL. Pisica de talie mijlocie-mare, musculoasa, bine
proportionala. Capul este rotund si robust, barbia bine dezvoltata si obrajii
plini, cu bot rotund si maxilare puternice. Nasul este scurt, cu nari coborate
si linia nasului lunga si bine conturata. Ochii sunt mari, usor oblici, rotunzi
si bine distantati; culoarea este albastru intens. Urechile, de dimensiuni
medii, sunt usor inclinate in fata si situate lateral. Parul, scurt in jurul
nasului, este lung si matasos pe restul corpului si deosebit de des in jurul
gatului. Coada este de lungime medie, groasa si puternica. Pisica este
descalificata daca nu are manusa alba la vreuna dintre labe sau daca are fire
albe pe zonele marcate. Nu sunt admise strabismul si coada aplecata in jos
sau cu noduli si animalul se penalizeaza daca are capul asemanator cu acela al
Siamezei sau al Persanei.
INGRIJIREA. Desi Birmaneza are un par semilung si subtire, toaleta blanii
sale matasoase poate fi facuta destul de usor. Una sau doua perieri pe
saptamana sunt suficiente pentru a mentine animalul in forma, in timpul
perioadei de naparlire, blana trebuie periata mai des, dar, in orice caz,
firele de par se incalcesc destul de rar. La unele exemplare din anumite
linii de descendenta pot aparea forme de slabiciune a membrelor posterioare
sau de obstruare nazala care obliga animalul sa respire pe gura.
CARACTERUL. Are un temperament cu un nivel mediu de activitate si de
reactie, nu prea galagios, mieunand foarte incet. Este o pisica modesta, foarte
sociabila si pasnica. Nu-i plac zgomotele puternice, daca-i aude pe oameni
strigand prefera sa iasa din camera in cautare de liniste. Suporta cu usurinta
prezenta copiilor si a altor animale, dar convietuirea este mai buna daca
pisoiul adoptat are deja 5-6 luni, pentru ca o pisica mai mica s-ar putea
speria la miscarile mai bruste ale oamenilor. Este adaptat la viata din
apartament, dar poate fi lasat si liber in gradina, pentru ca ii place sa se
catere pe copaci si nu exista riscul de a-si deteriora blana. Suporta cateva
ore de singuratate, dar in cazul unei absente prelungite a stapanilor este
preferabil sa fie lasat in compania unei alte pisici de aceeasi rasa. Pisoii
sunt foarte activi, in timp ce masculii adulti au tendinta de a fi mai lenesi,
cautand mai mult compania omului decat a femelelor.
CULORILE. Blana este aurie sau albastrie si contrasteaza evident cu
marcajele de culoare seal, albastru, chocolate, cream, red, lilac. De curand
au fost obtinute varietati cu desen tabby pe locurile marcate, in culorile
mentionate si tortie. Zonele marcate sunt la nivelul urechilor, membrelor,
cozii si formeaza o masca pe bot si pe toata fata incluzand si pernitele de
la baza perilor tactili. Detaliul caracteristic din aspectul Birmanezei este
dat de "manusile" (botoseii) de culoare alba de la toate labele. Conform
standardului ideal, culoare alba trebuie sa se termine cu o linie dreapta si
simetrica situata mai jos de articulatia carp-metacarp sau de pernita
metacarpiana. Culoarea alba de la labele posterioare se poate extinde in
inaltime pana la 1-2 sau chiar 3-4 din oasele tarsi-ene, terminandu-se cu o
linie sau formand un "V" rasturnat, denumit dantela. Este de preferat ca
pernitele plantare sa fie roz. Manusile trebuie sa fie simetrice si sa nu
depaseasca la membrul drept sau la cel stang linia ideala.
|
