Pielea, organul care ocupa cea mal mare suprafata din corpul pisicii, se
 comporta ca o bariera de selectie, regularizand transferul de caldura si
 umiditate si blocand accesul toxinelor sl al bacteriilor in organism. Pielea
 contine multe structuri cu roluri bine definite, dar are o grosime de numai
 15 - 22 mm la nivelul gatului si de-abia 4 mm pe abdomen.  

 
Pielea
 
		Stratul interior al pielii,  derma , contine multe terminatii
 nervoase, care confera pisicii capacitatea de a simti durerea, precum si
 diferentele de temperatura  (cald-rece). Celulele epidermei(stratul exterior
 al pielii) se aplatizeaza si formeaza o bariera dura si impermeabila pe masura
 ce se multiplica si migreaza spre exterior,  inlocuind  celulele moarte
 localizate la suprafata.      	
 		Pigmentul din epiderma confera culoare pielii si o protejeaza
 impotriva daunatoarelor radiatii solare. Micile umflaturi denumite "pernite
 tactile" detecteaza orice fel de presiune, chiar si pe cea de foarte mica
 intensitate.
 		Pielea aspra si lipsita de par a pernitelor este mai groasa cu aproape
 75% decat cea din orice alta parte a corpului pisicilor. Pernitele asigura un
 mers sigur si silentios si o extraordinara sensibilitate la atingere, presiune
 si vibratie.
 		Pielea de pe nas, fara par si avand o grosime considerabila, poate
 detecta chiar si cele mai mici variatii de temperatura (1-2 grade). Restul
 corpului prezinta un grad mare de toleranta termica. De obicei, pisicile nu
 dau semne de disconfort pāna cand temperatura corpului nu atinge 52 de
 grade Celsius. Spre deosebire de oameni, ele nu se pot racori prin
 transpiratie; numai  glandele sudoripare ecrine  din pernite produc
 transpiratie. La randul lor, pisicile gafaie si isi ling blana pentru a o
 "imbraca" cu saliva, asigurand astfel o racorire rapida prin evaporare. 
 
 		 Glandele sudoripare
 apocrine  aflate pe
 intreg corpul pisicii
 secreta o substanta
 laptoasa care joaca un
 rol important in atractia
 sexuala.
     Glandele apocrine
  din barbie, tample
 si cele de la baza cozii 
 secreta feromoni, substante
 cu un rol activ in
 comunicarea dintre pisici.
 De exemplu, pisica obisnuieste
 sa isi frece botul de piciorul
 unui scaun pentru a-si marca
 teritoriul.
 
Blana
 
		Parul pisicii - care poate ajunge pāna la 20000 de fire/cm patrat pe
 abdomen si aproximativ 10000 de-a lungul spatelui - se dezvolta din porii din
 piele, care poarta numele de foliculi. Blana ii asigura micii feline o
 modalitate de aparare impotriva tuturor elementelor din exterior ce o pot rani.
 		Firele de par sunt de doua tipuri: primare si secundare. Fiecare fir
 de par primar creste dintr-un folicul individual, pe cand cele secundare cresc
 in smocuri in jurul celui principal si pot fi  mai groase, aspre la varf, sau
 fine si usor incretite.
 		Fiecare folicul al unui fir de par primar se aprovizioneaza cu sange,
 are terminatii nervoase, receptori tactili si o glanda sebacee, care secreta
 sebum. Acesta se constituie intr-un strat impermeabil care da stralucire
 blanii. De asemenea, sebumul contine colesterol, care sub influenta razelor
 solare se transforma īn vitamina D, ingerata ulterior de catre pisica in timpul
 curatarii blanitei.  Muschiul arector  al fiecarui folicul ii permite
 pisicii "sa isi infoaie" blana in contact cu frigul (pentru a putea pastra
 aerul cald la nivelul pielii) sau in cazul oricarui tip de amenintare externa
 (pentru a-i da o aparenta de masivitate, intimidandu-si adversarul).
 		 Fiecare folicul are propriul sau ciclu de crestere, ce se constituie
 dintr-o perioada de dezvoltare rapida a parului, urmata de una mai inceata si
 apoi de o pauza completa. Cand foliculul devine activ, o noua crestere a
 parului face ca cel vechi sa fie eliminat. Blana pisicii creste intre 15 si 21
 de mm pe luna.
 	   	  Blana unei rase cu par scurt are o lungime de aproximativ 5 cm, in
 cazul unei Persane aceasta atingand chiar 12 cm. Proportia dintre stratul
 exterior si cel interior de blana (firele primare si secundare) variaza in
 functie de rasa. Rasa Devon Rex prezinta numai stratul de par secundar, cu
 aspect lanos. Sfinxului cel golas ii lipseste de asemenea blana, desi este
 acoperit de un puf foarte fin.
 		  La pisici, potentialele probleme legate de piele si blana includ
 matreata, mirosuri deranjante, mancarime, lipsa autoigienizarii, naparlirea
 excesiva, caderea parului si blana prea uscata sau prea unsuroasa. Aceste
 simptome pot indica malnutritie, prezenta parazitilor, alergii, boli sau chiar
 probleme psihice. Medicul veterinar va identifica si va trata afectiunea in
 cauza. 

  				    Dr. Catalina IORDACHE  (revista PISICA nr. 34 octombrie 2003)