In activitatea crescatorilor apar cateodata
 fenomene curioase care amintesc de alchimie si
 ingredientele sau, mai bine spus, incrucisarile
 efectuate pentru a ajunge la rezultatul dorit;
 ele sunt mai mult sau mai putin secrete si,
 cateodata, de-a dreptul intamplatoare, in cazul
 Burmilla, pretiosul "amestec" utilizat este
 indicat chiar prin numele rasei, care imbina
 Burmeza cu Persana chinchilla. A rezultat o
 rasa careia i se potriveste perfect dictonul
 latinesc  in medium stat virtus  , adica "adevarul
 se afla pe undeva pe la mijloc".  
 	 ISTORIA VECHE.  Numele rasei sintetizeaza
 exact originea ei: baroneasa englezoaica
 Miranda von Kirchberg spune despre prima serie
 de pisoi ca este "distinctily Burmilla", combinand
 numele parintilor care proveneau din rasele
 Burmeza si Persana chinchilla. Intr-adevar,
 Burmilla este rezultatul imperecherii intre mascul
 Persan chinchilla si o femela Burmeza lilac.
 Primele patru pisicute Burmilla fatate in anul
               Burmilla silver tabby
 1981, au caracteristici intermediare intre cei doi parinti: cu dimensiuni
 medii si foarte musculos, cap rotunjit, ochi verzi. Blana este caracteristica
 principala: parul mai lung decat cel al pisicilor cu par scurt, foarte des,
 de culoarea Persanei silver shaded, cu puf aproape alb si cu pete mai inchise.
 In anul urmator, baroneasa incepe selectia rasei. De la una dintre primele
 pisicute, Gemma, sotii Charles si Therese Clarke, cu ajutorul unui genetician,
 selectioneaza primele cinci generatii pure, care permit noii rase sa fie
 recunoscuta oficial. In anul 1983 Burmilla este recunoscuta de Cat
 Association britanica si debuteaza oficial la expozitii, in Statele Unite,
 cresterea acestor pisici a inceput doar de cativa ani, dar s-au obtinut deja
 unele succese importante. Rasa Burmilla a fost recunoscuta de FIFeinanul
 1996.  
 	 STANDARDUL.  Corpul de talie medie, puternic, musculos, da o impresie
 de eleganta. Capul este rotunjit, cu urechile si ochii bine distantati. Varful
 nasului si barbia trebuie sa se afle pe acelasi plan, nasul are un stop bine
 pronuntat. Urechile sunt de marime potrivita, late la baza si cu varful
 rotunjit. Ochii sunt mari, expresivi, usor oblici, cu pleoapele conturate prin
 aceeasi nuanta cu tipping-ul, de culoare verde. Nasul, de culoarea teracotei,
 are pe margini o nuanta mai inchisa. Intre ochi apare un "M" mai inchis, o
 amprenta a coloritului tabby. Toracele este rotunjit, destul de larg, spatele
 drept. Gambele se subtiaza catre extremitati, de lungime medie, cu oase
 puternice, cele posterioare putin mai lungi decat cele anterioare.Labele sunt
 ovale, bine proportionate cu restul corpului, cu pernite plantare negre, coada
 este de lungime medie, subtiata catre varf, cu inele tabby si cu varful intr-o
 nuanta mai inchisa. Blana este bogata, scurta, deasa, cu par matasos si cu puf
 abundent. 
 
 	 CARACTERUL.  Mediu reactiva, pisica
 Burmilla este sociabila si vioaie ca Burmeza,
 ponderata prin aportul caracterului mai rezervat
 si flegmatic al Persanei. Temperamentul este
 atat de caracteristic incat poate fi luat imediat
 in consideratie ca facand parte din standardul
 rasei si apreciat ca atare de arbitrii judecatori
 intr-o expozitie. Aceasta pisica are nevoie de
 atentii intre nivelul mediu si cel maxim asa ca
 nu poate fi lasata mult timp singura si nici
 neglijata atunci cand stapanii sunt acasa. Este
 un animal de tinut in brate, linistit, pasnic,
 nu se teme de apa si miauna mult. Pisica
 Burmilla accepta cu usurinta prezenta cainilor.
 Se adapteaza bine la viata in apartament, dar ii
 plac si plimbarile in aer liber.
 	   	   		 		   	   	  		    Burmilla silver shaded 
 	 INGRIJIREA.  Blana pisicii Burmilla are nevoie, saptamanal, de putin timp
 pentru curatenie. Folosind o manusa umeda si o perie, parul se poate mentine
 curat si aranjat.  
 	 CULORILE.  Culoarea de fond este intotdeauna un alb argintiu foarte
 curat, tipping-ul poate fi silver, chocolate, lilac si in alte culori, rosu
 sau crem. Acest colorit deosebit provine de la o gena care inhiba pigmentatia
 parului pe o portiune din lungimea sa. Intensitatea tipping-ului este mai putin
 importanta decat omogenitatea sa. Un tipping prea deschis nu este apreciat,
 pentru ca nu creeaza un contrast net. Pisicile au deseori desen tabby pe cap,
 gambe si pe coada, provenit de la liniile selectionate de sotii Clarke.
 Desenele tabby nu trebuie sa existe si pe corp, ci numai pe extremitati.