Bici subtirei, pana extravaganta sau trena lunga, ornata cu un
 varf care sa contrasteze vesel sau cu dungi tabby, coada pisicii
 transmite emotii, ajuta la mentinerea echilibrului si chiar poate
 avea rol de jucarie. 
 	  Coada pisicii este parte integranta a coloanei vertebrale, masurand
 aproape o treime din lungimea corpului si fiind formata din cel putin 24 de
 oase specializate, numite vertebre caudale. Legatura dintre vertebre este mult
 mai slaba la pisici fata de alte animale si de oameni, ceea ce inzestreaza
 pisicile cu o flexibilitate fenomenala.
 	  Muschii sacrocaudali ce acopera vertebrele caudale ii ofera cozii
 capacitatea remarcabila de a mentine echilibrul si de a dezvalui dispozitia si
 intentiile pisicii.
 
 	  Ablilitatea pisicilor de a-si mentine echilibrul se
 dezvolta in faza initiala a vietii, intoarcerea brusca,
 rasucirea, incordarea si compresia vertebrelor
 caudale ajuta la echilibrarea pisicii, in urma 
 topaiturilor si a salturilor ei bruste.
 	  La viteza mare, coada serveste pe post de
 "carma", o contragreutate care sa compenseze
 orice clatinare sau schimbare de directie,
 coada ajuta pisica sa-si schimbe rapid
 centrul de greutate in timp ce se catara
 pe garduri inguste, fara a exista riscul
 sa se clatine sau sa cada.
 	  Ranile de la nivelul cozii, in special
 fracturile, sunt destul de dureroase si pot duce 
 la complicatii grave; exista posibilitatea ca unele
 pisici cu rani ale cozii sa nu-si recapate niciodata
 capacitatea de a-si mentine echilibrul. Toate ranile
 cozii necesita ingrijire specializata imediata.
 	  Desi multe animale comunica prin intermediul
 cozii, aceasta abilitate atinge apogeul la pisici.
 Cu eleganta si expresivitate, coada pisicii poate sa
 induplece, sa linguseasca, sa tachineze, sa pacaleasca, sa conduca, sa ceara,
 sa amuze, sa avertizeze, sa manipuleze sau sa incante.
 	  Desi fiecare pisica are un "dialect" specific al cozii, toate impartasesc
 acelasi "vocabular". O coada ridicata este o urare de "bun-venit", indicand
 agilitate si atentie. O pisica relaxata se plimba calm, cu coada ridicata la
 aproape 40 de grade, fluturand-o usor. Cand pisica se opreste sa adulmece
 un miros intepator, isi agita coada intr-un mod specific, o dovada in plus a
 curiozitatii ei caracteristice. Pe masura ce viteza pisicii creste, coada se
 aplatizeaza si se intinde, gata sa-si indeplineasca rolul magic de mentinere a
 echilibrului.
 	  Coada este utila si atunci cand apar probleme. O pisica speriata sau
 amenintata poate sa-si zbārleasca pe loc coada, aceasta putand sa atinga o
 marime impresionanta, ceea ce il tine la distanta pe posibilul atacator,
 macar pentru putinul timp de care pisica are nevoie pentru a putea fugi. Daca
 ii este imposibil sa scape, o pisica amenintata isi tine coada ridicata pentru
 a anunta ca nu doreste sa capituleze sau si-o arcuieste īn forma unui "U"
 inversat, pentru a-si asigura adversarul ca este gata sa atace, daca este
 necesar.
 	  O coada ce se misca lent indica un grad mare de nervozitate. Doua
 pisici care isi apropie coada una de cealalta, lovindu-se, au intentii foarte
 serioase de lupta sau de intimidare. Cānd se pregateste sa vaneze, pisica
 adopta o pozitie ghemuita si isi misca numai varful cozii. Aceasta ajuta
 pisica sa-si stapaneasca agitatia din ce īn ce mai mare, sa-si calmeze
 nerabdarea, sa-si incordeze muschii si sa-si arcuiasca sira spinarii pentru
 un atac brusc.
 	  Comunicarea prin miscarile cozii este un limbaj facil pentru pisici. O
 pisica ce se apropie pasnic de alta, pe care o cunoaste, va avea coada ridicata
 in semn de salut, in gospodariile cu mai multe pisici, pisica cu cel mai inalt
 grad ierarhic s-ar putea simti indreptatita sa-si ridice coada mai sus decat
 pisicile "subordonate". La polul opus, pisica isi foloseste coada ca sa se
 alinte sau sa-si arate afectiunea fata de stapani, lucru pe care il face ori de
 cate ori are dispozitia necesara. Pentru orice pisica, desigur, o coada - a
 mamei sau coada proprie - este un obiect de joaca ademenitor si incantator.
 	  Deci, in cazul pisicilor, coada indeplineste multiple roluri, fiind, in
 acelasi timp, un element esential pentru mentinerea echilibrului, un "aparat"
 bine reglat pentru exprimarea diverselor stari si dispozitii, precum si un
 obiect de joaca la indemana.
 
  	 Traducere si adaptare Manuela DOBRESCU  (revista PISICA nr. 42 iulie 2004)