Pisica Norvegiana de padure seamana
 foarte mult cu un mic linx, mai ales in
 coloritul clasic tabby. Dimensiunile mari, urechile
 ascutite impodobite cu smocuri de par si
 temperamentul sau plin de naturalete ne fac sa
 ne-o imaginam plimbandu-se prin padurile
 inzapezite ale Marelui Nord, chiar si atunci
 cand se afla intre peretii unui apartament
 confortabil sau in alte locuri care il
 protejeaza de pericolele vietii moderne. 
 	 ISTORIE si LEGENDE.  Destinul acestei
 rase este legat de istoria poporului viking care
 o considera sacra. Conform legendei, doua pisici
 mari cu blana alba si matasoasa trageau carul
         Norvegiana red mackerel tabby 
 zeitei nordice Freya, zeita dragostei si a fertilitatii. Se pare ca marile
 pisici ale padurilor au fost tovarasi credinciosi ai cuceritorilor nordici
 imbarcati pe corabiile vikingilor pentru a apara de rozatoare camarile de
 alimente. Asemanarea dintre pisica norvegiana si cea americana Maine coon se
 datoreaza, poate, stramosilor sositi impreuna cu conchistadorii nordici in
 Lumea Noua, cand acestia erau in culmea expansiunii lor peste mari si oceane. 
 
 	ISTORIA VECHE.  Rasa este originara din
 Norvegia, unde a ajuns la actualele caracteristici
 tocmai pentru a supravietui in clima rece a
 Nordului. Dimensiunile mari si parul lung sunt,
 de fapt, o adaptare perfecta la conditiile
 dificile de viata din regiune. Unii autori
 considera din contra ca rasa si-ar datora
 parul lung caracteristic pisicilor provenite
 din Anatolia sau din Caucaz, aduse in Peninsula
 Scandinava de navigatorii normanzi. Aceste
 pisici, de tip Angora, s-ar fi incrucisat cu
 pisicile indigene cu par scurt, dand nastere
 pisicii mari cu par lung. Prima atestare
 istorica a rasei norvegiene dateaza din anul
 1599, cand naturalistul Peter Clauson Friis a	          Norvegiana black smoke cu alb
 descris o pisica avand caracteristicile fizice foarte asemanatoare actualei
 rase sau unui mic linx. Rasa a fost mentionata in povestile norvegiene din
 perioada cuprinsa intre anii 1837 si 1852. 
 	ISTORIA MODERNA.  Norvegiana de padure a trezit interesul crescatorilor
 prin anii '30 cand un grup de pasionati initiaza un program de selectie pentru
 a fixa caracteristicile si a intocmi un standard al rasei. Cu toate progresele
 inregistrate in cresterea si cunoasterea rasei, pisica Norvegiana ajunge pe
 coastele britanice abia in anul 1973 si, de aici, cateva exemplare au fost
 duse in Statele Unite, unde s-au bucurat de un mare succes, in anul 1975, a
 fost fondat in Norvegia primul club al rasei; dupa doi ani, Norvegiana de
 padure a fost recunoscuta oficial de FIFe. Rasa este considerata pisica
 nationala a Norvegiei, unde este cunoscuta sub numele de Norsk Skaukatt. 
 	STANDARDUL.  Norvegiana este inalta si are corpul rectangular, de
 talie mare. Capul trebuie sa formeze un triunghi echilateral cu urechile,
 profilul este lung, drept si nu trebuie sa aiba denivelari ale liniei nasului.
 Ochii sunt migdalati, oblici, mari si de culori armonizate cu cele ale blanii.
 Urechile, de dimensiuni medii, continua linia obrajilor si sunt impodobite la
 extremitati cu smocuri de par. Gambele sunt inalte, cele posterioare mai lungi
 decat cele anterioare, si coada este lunga si stufoasa. Blana, mai ales iarna,
 are dedesubt un puf abundent. Zona din jurul gatului are un plastron pufos in
 partea din fata, un guler lateral lat, iar la ceafa un fel de coama. Parul este
 mai lung in jurul gatului, pe coapse si pe coada; cel de la suprafata este
 lucios si gras. 
 
 	CARACTERUL.  Norvegiana de
 padure are un temperament mediu activ,
 vigilent si cu capacitate de reactie,
 destul de independent, dar afectuos si
 sociabil fata de om cu care ii place sa se
 joace chiar si cand este adult. Masculul,
 mai ales, cauta contactul cu fiintele
 umane, in timp ce femelele nu suporta,
 cateodata, sa fie luate in brate. Este
 adaptata la viata impreuna cu copiii,
 totusi se indeparteaza de ei atunci cand
 vrea liniste. Accepta prezenta altor
 pisici, cu care se joaca si tinde sa
 formeze un grup, si traieste in buna
 	 	Norvegiana alba
 pace cu alte animale. Cateodata, este posibil ca masculii sa nu suporte
 prezenta pisoilor, dar, in general, nu sunt pisici agresive; sunt
 aproape tacute si retrase. Aceasta pisica nu se teme de zgomotele puternice
 si nici de prezenta persoanelor straine pe care le adulmeca si le examineaza
 cu grija inainte de a se lasa mangaiata de ele. isi arata increderea fata de
 cineva mergand cu coada ridicata vertical, ca un penaj. Daca are la dispozitie
 o gradina se lasa in voia curiozitatii si impulsului de a alerga, de a se
 juca, de a se catara prin copaci, dar stie sa se adapteze la viata in
 apartament. 
 	INGRIJIREA.  Blana deasa cere o periere frecventa, mai ales in perioada
 de naparlire, baie din cand in cand si o alimentatie corecta. Spalarile prea
 dese cu sampon pot dauna stratului de grasime care asigura protectia parului,
 in orice caz, acesta nu are tendinta de a forma noduri sau de a se impasli.
 Nu atinge dezvoltarea completa inainte de a ajunge la varsta de 4-5 ani. 
  	CULORILE.  Sunt acceptate toate culorile, cu exceptia acelora care
 rezulta in mod evident din hibridari, cum ar fi colourpoint si chocolate. Nu
 sunt de dorit micile pete albe, decat doar daca fac parte din tabby.