Este imposibil sa nu fi vazut vreodata o pisica privind ecranul unui
 televizor. Si totusi, ce intelege o pisica atunci cand se uita la televizor?
 Una urmareste cu interes o partida de tenis, alta o emisiune dedicata
 animalelor si fixeaza ecranul minute bune, iar atentia ii este cu greu distrasa.
 	  Din ceea ce cunoastem despre perceptia vizuala a pisicii, putem spune
 ca aceasta este atrasa de micile obiecte aflate in miscare si ia atitudine
 atunci cand vede rozatoare, pasari sau insecte, dar si pesti in acvariu.
 Culoarea obiectelor, sau a vietatilor este mai putin importanta, pisica fiind
 putin receptiva la culori (o exceptie constituind-o rosul), dar hipersensibila
 la miscari.
 	  In ceea ce priveste perceptia auditiva, se stie ca pisica este capabila sa
 sesizeze frecvente intre 20 si 100.000 de Hz. O pisica poate simti un soricel
 traversānd o portiune de nisip, de la mai bine de cateva zeci de metri.
 Recunoasterea auditiva a unei potentiale victime sau a altui subiect de interes
 prezentat la televizor depinde de capacitatea acustica a incintelor de a reda
 calitatea si stereofonia sunetului.
 	  Pe langa perceptia vizuala si auditiva, un alt aspect important il
 reprezinta capacitatea de cunoastere, inteligenta. Este capabila pisica sa
 reconstituie imagini in doua dimensiuni si sunete si sa realizeze un anume
 concept? In natura ea trebuie sa discearna cine ii poate deveni prada, sa o
 recunoasca din orice unghi de vedere: de sus, de jos, din fata, din spate si
 sa isi creeze un concept, o imagine despre tinta respectiva. 
 	  Admitem astfel ca pisica ar putea asocia tinta cu o prada taratoare
 (sarpele), cu o prada care zboara (pasarea) sau cu una care bazaie (musca).
 Tot ceea ce seamana cu una dintre aceste reprezentari ii reaminteste pisicii de
 cea precedenta. Un bazait ii poate atrage atentia, ca, de altfel, si falfairea
 aripilor unei pasari. Daca zgomotul este haotic, schimbandu-si rapid frecventa
 si intensitatea, pisica intra in alerta, iar pasarea este īn pericol. Daca la
 televizor se aude un mieunat, ea isi indreapta atentia catre pisica aflata in
 aceeasi incapere. Daca pisica observator este singura, atunci se orienteaza
 spre televizor. 
 	   Experienta insa ii modeleaza reactiile. Pentru o pisica ce traieste
 intr-un mediu bogat in stimuli, ecranul televizorului nu reprezinta ceva
 interesant. Aceasta pisica il abandoneaza in favoarea stimulilor reali,
 existenti, de exemplu, in gradina. Pentru o pisica ce traieste intr-un mediu
 sarac in stimuli, cum este apartamentul, ecranul televizorului inseamna
 miscare, informatie, si, astfel, ea se multumeste cu ceva virtual.
 	   In concluzie, se poate spune ca pisica poate fi interesata de emisiuni
 in care sunt redate imagini similare celor stocate in memoria sa, iar acest
 fenomen este amplificat atunci cind pisica traieste intr-un mediu putin
 stimulant. 

 
      Traducere si adaptare Cristina PANTAZI (revista PISICA nr.38 martie 2004)