Siberiana este o pisica de talie
 mare, maiestuoasa si cu un aspect
 aproape salbatic. Rasa a fost
 selectionata in ultimele decenii
 si isi mentine intacte toate
 caracteristicile unei pisici obisnuita
 de secole sa supravietuiasca intr-un
 mediu evident ostil, in cadrul linistit
 al vietii de familie ea se dovedeste a
 fi un tovaras de viata al omului,
 afectuos si discret. 
 	 ISTORIA VECHE.  Aceasta
 rasa, originara din Siberia, pare sa fi
 evoluat intr-un mod asemanator
  		  Siberiana brown tabby cu alb
 altor pisici cu par lung, cum ar fi Norvegiana si Maine coon, prin adaptarea la
 conditiile climei reci, avānd talie mare, blana deasa si impermeabila,
 labe protejate de smocuri de par, coada lunga si cu par din abundenta si
 piele deosebit de groasa. Dupa unele studii, mutatiile care au dus la
 existenta parului lung si des au avut loc in zonele cele mai nordice ale
 tarii si pisici cu aceste caracteristici erau foarte raspāndite in regiunile
 din jurul orasului Sankt Petersburg. Siberiana nu ar fi, deci, ca alte rase cu
 par semilung, un rezultat al incrucisarii cu pisicile cu par lung de tipul
 Angora, originare din Turcia. Singura marturie scrisa asupra rasei dateaza din
 anul 1925; in paginile enciclopediei de stiinte naturale Brehm Tierleben se
 poate citi despre o pisica rosie provenita din Siberia, numele ei fiind
 Tobolsker, cu talie robusta si cu parul lung si des, care este citata in randul
 pisicilor din rasa cu par semilung provenite din Caucaz. 
 	ISTORIA MODERNA.  in anul 1989, Hans si Betti Shultz, catofili din
 Germania de Est redescopera rasa intr-un tārg de animale de la Moscova si iau
 cu ei cāteva exemplare din Sankt Petersburg (fost Leningrad), in anul 1988,
 rasa ajunge si in Statele Unite, in cadrul unui program de schimburi culturale.
 Elisabeth Terrel, crescatoare americana de Persane colourpoint, intra in 
 contact cu Nellie Sachuk, membra a Kotofei Club din Sankt Petersburg, si
 reuseste sa obtina cāteva exemplare de rasa Siberiana in schimbul unor
 animale crescute de ea. Noua pisoi din cincisprezece ajung in Statele Unite,
 in Louisiana, adaugāndu-se la cei cincisprezece pe care David Boehm ii
 adusese in New Jersey cu putin timp inainte. FIFe a recunoscut rasa siberiana
 in anul 1996. Istoria recenta a rasei din tarile occidentale sta la originea
 liniilor genealogice foarte scurte mentionate in documente. 
 
 	STANDARDUL.  Este un animal cu aspect maiestuos,
 puternic, musculos si de dimensiuni mediu-mari. Capul este
 scurt, triunghiular, proportional in raport cu corpul.
 Nasul lung, bombat si fara stop. Lungimea nasului trebuie sa
 fie egala cu lublul distantei dintre ochi. Obrajii sunt masivi
 si cu favoriti lungi, barbia bine conturata, dar nu proeminenta.
 Urechile sunt de talie medie, groase, largi la baza, smocuri
 abundente de par, purtate usor curbate spre inainte, catre
 frunte. Ochii sunt mari, usor ovali, bine deschisi, de culoarea
 ambrei si in toate tonalitatile de verde. Corpul este destul de
 lung, nu prea inalt, cu gambe robuste, labe rotunde, late si
 puternice, cu smocuri de par care ies la iveala dintre degete.
 Gatul este scurt musculos, coada lunga, groasa la baza,
 acoperita peste tot de par lung si des. Parul este foarte lung
 pe gat, piept, gambe (formand un fel de pantalonasi) si coada, scurt pe umeri;
 pe spinare este des, dur si lucios, iar pe solduri se subtiaza desi ramane tot
 foarte des. Puful este aproape inexistent vara, des, dar cu consistenta foarte
 fina iarna. 
 	CARACTERUL.  Este un animal cu un temperament inca foarte legat de
 natura si, din aceasta cauza, mai putin adaptat vietii de pisica a familiei.
 Este destul de activa, reactioneaza prompt, aproape tacuta si nu solicita prea
 multe atentii, in familie este afectuoasa si sociabila, niciodata insistenta 
 si mai degraba independenta. Fata de persoanele straine este foarte
 neincrezatoare si nu-i plac zgomotele neasteptate, la care reactioneaza
 sufland cu putere pe nari. Tocmai datorita puternicului simt al proprietatii
 asupra teritoriului si caracterului hotarat si neincrezator, se pare ca
 localnicii o foloseau ca "pisica de paza". Selectia moderna urmareste sa-i
 mai indulceasca temperamentul si aceste pisici trebuie, in orice caz,
 obisnuite sa devina sociabile inca de cand sunt foarte mici; in acest scop este
 neaparat necesar ca pisoii sa intre in contact fizic cu omul si cu afectiunea
 sa pentru a i se imblanzi caracterul. Este un vanator foarte bun, suporta
 perfect frigul si-i plac spatiile largi si in aer liber; de aceea, este
 preferabil sa poata avea acces la o gradina.  
 	INGRIJIREA.  Pisica puternica, robusta si longeviva, nu are nevoie de o
 grija speciala pentru toaleta blanii. Este important sa fie obisnuita inca de
 pui sa fie periata. Trecand pieptenele prin parul ei macar o data pe saptamana,
 mai des in perioada de naparlire, se elimina firele moarte si se evita formarea
 de noduri in puful de sub blana. 
 	CULORILE.  Sunt admise toate culorile, inclusiv in combinatie cu alb, si
 sunt raspandite marcajele tabby. Culoarea naturala a pisicii Siberiene este
 golden tabby, iar culorile uni nu sunt des intalnite. Sunt excluse culorile
 care provin in mod evident dintr-o hibridare, lilac, chocolate si colourpoint.