Sta neclintita, cu barbia usor ridicata, ochii pe jumatate inchisi, gura
intredeschisa, buza orientata spre inapoi, exprimand un soi de grimasa.
Saliveaza chiar. Ce se intampla?
Pisica dumneavoastra navigheaza in retea... reteaua aromelor, taramul
suprasaturat de mirosuri care ne inconjoara pe toti, dar pe care noi nu
suntem dotati sa-l detectam, cu atat mai putin sa-l apreciem. Cu mult inaintea
aparitiei computerelor, felinele si-au exploatat propria versiune a tehnologiei
informatiei - prin sistemele lor olfactive hipersensibile - pentru a se tine
la curent cu noutatile, pericolele si traficul local, si pentru a "localiza"
eventualii parteneri de distractie si de... romantism.
Legenda spune ca, atunci cand Noe l-a lovit pe atotputernicul Leu
pentru a-l intoarce pe Arca, regele animalelor s-a speriat si a stranutat,
moment in care o pisica i-a sarit din nas. Prietenele noastre de astazi au
mostenit de la stramosul lor acest aparat atat de sensibil, care detecteaza
orice miros si prin care sunt avertizate in cazul oricarui pericol (hrana
stricata, un caine ascuns prin preajma), care anunta anumite "oportunitati"
(o femela receptiva, o prada aflata in apropiere) si care dezvaluie
activitatile si potentialul celorlalte pisici.
Pe langa atat de cunoscutele marcari ale teritoriului, o pisica
"plimbareata" lasa si alte urme, mai subtile, ale trecerii ei printr-un anumit
loc. Astfel, dispozitia in care se afla, precum si intentia si disponibilitatea
sexuala pot fi indicate prin impregnarea anumitor lucruri (piciorul stapanului,
tocul usii, un copac) cu propriul miros, provenit din glandele localizate in
barbie, in frunte, in pernite si in coada. Imposibil de perceput de catre
oameni, aceste mesaje sunt evidente ca o , reclama luminoasa pentru pentru
pisicile din preajma, care isi adapteaza rutele sau activitatile conform
acestora sau isi intensifica propriile mesaje olfactive, lasand in urma
informatii consistente, sau, nu-i asa, hyperlink-uri feline.
Va amintiti expresia perplexa a pisicii dumneavoastra cand adulmeca
hrana? Este o reactie normala. Desi pisica poate parea nemultumita, ea este
de fapt prinsa in mrejele unei pasiuni adanci, inspirate de mirosul detectat,
"gustand" acea aroma care ii creeaza o placere sublima sau care are o
importanta deosebita. Adulmecand o urma de urina, de exemplu, ea poate
descoperi daca pisica ce si-a marcat teritoriul este femela sau mascul,
precum si disponibilitatea sa sexuala. Pisicile adulmeca si atunci cand vor
sa testeze mirosul anumitor plante, al nostru, sau chiar si pe cel
non-biologic (incluzand majoritatea produselor chimice de curatat). O pisica
sensibila poate detecta uleiul volatil al ierbii pisicii, chiar in cazul in
care concentratia acestuia este foarte scazuta. Mirosul acestei ierbi ii
produce o scurta si nevinovata "calatorie" psihedelica. Exista si alte plante
care pot produce pisicilor reactii similare, cum ar fi valeriana.
Noi oamenii, atat de putin dotati din punct de vedere olfactiv, putem
numai sa ne imaginam profunzimea si bogatia acestei game largi de arome,
purtatoare ale unor placeri neasemuite si ale unor vaste cantitati de
informatie, pe care numai pisicile le pot detecta.
Traducere si adaptare Manuela Dobrescu (revista PISICA nr. 40 mai 2004)
|